Pantof cu rime vechi si imbecile,
Nascut din vise dalbe de uitare,
Ma poarta catre doruri inutile
Si spre a mortii tainica strigare.
Pantof ce arde-n crucea adormirii
In dulci sonete, reci,imbietoare
Ma-nalta catre poarta nemuririi
Spre a iubi naluci neiertatoare.
Pantof lucios,picior batut de cale
Se stinge-ncet ca un pion plapand,
E drumul inghetat in asta vale,
O amintire fada prin timpul muribund.















